N

Ne schimbăm sau clădim pe ceea ce suntem?

Despre cum sunt pregătiți viitorii angajați ai pieței de IT
Toți ne spuneau că ne tăiem singuri craca de sub picioare. Dar, culmea, încă stăm pe ea. De ce? Pentru că noi ne-am dat seama foarte repede de un lucru foarte simplu: IT-ul nu este pentru toți.
Poți realiza orice, cu oamenii potriviți
2013. Anul în care am dat startul proiectului Școala Informală de IT , moment la care conștientizam că ne antrenăm într-o misiune foarte îndrăzneață. Noi am acceptat provocarea de a inspira, motiva, învăța și a mentora oamenii cu credința că o pot lua de la capăt. Dar nu oricând, ci după ce au acumulat ani de experiență în total alte domenii. Ghidați de ambiția de a-și reseta viitorul, acești oameni se pregătesc pentru o dinamică extrem de efervescentă – cea a IT- ului românesc – lucru serios, pe care l-am tratat cu mult pragmatism. Într-un asemenea sprint de carieră, nu există o baghetă magică prin care poți transforma oamenii peste noapte în IT-iști. Dar există multă muncă și perseverență. În 2013, ne-am uitat unii la alții și am știut imediat că eram toți pregătiți. Trei ani mai târziu, suntem căliți de un număr imens de experiențe.
2016. Total imperfecți, dar cu o dorință la fel de arzătoare ca la început, demonstrăm că se poate. Ne străduim și iubim ecare zi cu toate provocările pe care ni le aduce în cale.
„Vă tăiați singuri craca de sub picioare!”
Practica de selecție a candidaților. La nivel de business, a fost un pas îndrăzneț. În rândul prietenilor noștri, a fost…„subiectul zilei”. Iar noi? „În gura presei”, cum s-ar spune. Toți ne spuneau că ne tăiem singuri craca de sub picioare. Dar, culmea, încă stăm pe ea. De ce? Pentru că noi ne-am dat seama foarte repede de un lucru foarte simplu: IT-ul nu este pentru toți. Fără discriminare. Fără să depindă neapărat de potențial, ci mai degrabă de sistemul de valori al fiecăruia – nu oricine poate face performanță în IT. Ghidați de această rațiune, investim o cantitate enormă de resurse de energie, timp și bani, tocmai pentru a-i proteja pe oameni de ei înșiși; pentru a le deschide ochii încă de la început și pentru a-i ajuta să conștientizeze cât mai bine în ce se antrenează. Există o diferență evidentă între o persoană motivată exclusiv financiar și o persoană căreia îi sclipesc ochii atunci când aude despre cod. Nu pot nega – există perpective financiare foarte bune în IT. Dar motivația financiară nu va ține„de foame”, decât pentru o perioadă foarte scurtă de timp. Pasiunea și perseverența, în schimb, sunt de neînlocuit. Tot ele asigură întotdeauna succesul pe termen lung.
„Vreau să devin IT-ist. De mâine uit tot ceea ce am fost și o iau de la capăt”
Total greșit! Dimpotrivă. Am repetat în nenumărate rânduri: nu vorbim despre un proces de schimbare. Corect este:„De astăzi voi pune în practică tot ceea ce sunt” și, în plus, „Îmi voi completa profilul, voi învăța lucruri noi, voi exersa, și voi persevera”. Plecând de la această premisă, încă din punctul zero, urmărim existența câtorva cărămizi de temelie în profilul fiecărui candidat care se înscrie la programele noastre. Le trec în revistă, pe scurt:
Abilitatea de a comunica = termen foarte amplu, dar care în realitate este extrem de simplu.
Ne așteptăm de prea multe ori ca cei din jurul nostru să intuiască ceea ce vrem să spunem. Avem pretenția ca oamenii să devină receptori, fără ca noi să verbalizăm propriile gânduri. Greșit. Sunt puncte în viața noastră când trebuie să articulăm clar gândurile pe care le avem. Nu întotdeauna cei din jurul nostru ne cunosc atât de bine, astfel încât să perceapă ideile noastre ca și cum s-ar născut și ar crescut direct în mintea lor.
Abilitatea de a lucra în echipă = lupul singuratic în IT nu mai există.„Onemanshow” este un termen din trecut – dintr-o piață expansivă, dispusă să se angreneze în proiecte din ce în ce mai mari.
Încă de mici, am fost obișnuiți să fim competitivi. Îți amintești:„ X a luat notă mai mare la matematică!” , „Cutare a luat premiul 1!”? Sistemele din vestul Europei, în schimb, au încurajat dintotdeauna colaborarea și participarea. Competiția? Este benefică până la punct. Atunci când se transformă în individualism, devine nocivă. Nu mai căutăm laurii, oferim încredere necondiționată și ne bucurăm de rezultatele echipei fără să ne pese dacă am lucrat mai mult ca alții în ultima lună. Ușor de spus, greu de făcut, nu? Dar, iată că unii pot.
Inițiativa = Opusul la„– Nu mai fac nimic, până nu îmi zice șeful meu. Decizia nu este niciodată a mea și aștept cumințel să vină de sus.”
Lanțul trofic din mediile organizaționale a „silozat” foarte mult repartizarea responsabilităților. Aici avem deja o problemă majoră. IT-ul a venit cu practici noi, în care responsabilitatea se diluează per echipe, iar stilul de lucru„agile”este aproape unul standard. Nu demult, îmi spunea un manager, de la o reputată firmă multinațională de IT, că ar putea aduce business de la firma mamă în valoare de multe zeci de milioane de euro – dar că nu o face. Am știut instant ce îl reține și confirmarea a venit imediat. Mi-a spus:„Atâta timp cât încă oamenii vin la mine și mă întreabă «Acum, ce să fac?», nu voi putea aduce nici măcar un proiect în plus”. Ce arată acest lucru? Faptul că, la un nivel subtil, cultura execuției controlate și mediile ierarhizate încă domină piața.Valoarea este direct proporțională, adică redusă. Într-un mediu ideal, oamenii ar veni direct cu inițiativa de a cere mai multe proiecte de la firma mamă. Atunci ar exista viziune și inițiativă. Aceasta e direcția în care cred și spre care trebuie să creștem progresiv ca mentalitate.
In încheiere, rămâne deschisă întrebarea: ne schimbăm sau clădim pe ceea ce suntem?

CategoriesNumarul 2
  1. Pingback:Despre tehnologie, despre piață, despre Școală și despre voi | The Informal School of IT

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *