P

Patentarea unui software în EU vs. SUA

Companiile românești care dezvolta software pentru care dețin copyright trebuie să încerce să își protejeze, prin înregistrarea drepturilor de autor cât și prin patentare, dacă este posibil, rodul muncii

În 6 Iulie 2005, Parlamentul European punea capăt unei confruntări ce dura de mai bine de 5 ani, printr-o hotărâre istorică de respingere a directivei privind patentabilitatea programelor de calculator. Ulterior, o hotărâre similară, însoțită de un comunicat cu un puternic conținut emoțional, a consfințit, în 2008, aceasta orientare a Uniunii Europene. În ce a constat această confruntare ?
Invenții de natura algoritmilor și a programelor de calculator au fost acceptate ca fiind brevetabile

Rezultat al eforturilor comune de armonizare începute încă de la Convenția de la Paris din 1883, legislația celor mai multe tari europene, ca și cea din SUA și a celor mai multe state avansate, era destul de uniformă în perioada postbelică în ceea ce privește definirea caracteristicilor invențiilor ce puteau fi patentate: să aibă caracter de noutate, să aibă caracter ino­vativ, să reprezinte o soluție reală la o problemă reală, să aibă aplicabilitate industriala. Apariția și consolidarea unor organisme internaționale precum WPO World Patent Organisation), precum și numeroasele prevederi referitoare la patente și drepturi intelectuale cuprinse în tratatele comerciale, inclusiv în GATT, au contribuit la aceasta armonizare. O trăsătură comuna era excluderea de la patentare a teoriilor științifice, metodelor matematice, metodelor în exercitarea de activități mentale, și a programelor pentru calculator.
Deși pornind de la o baza legislativă relativ similară, evoluția de după anii `70 a fost diferită pe cele doua maluri ale Atlanticului. Astfel, în SUA, în special prin hotărâri ale instantelor de judecata, au fost stabilite precedente prin care invenții de natura algoritmilor și a programelor de calculator au fost acceptate ca fiind brevetabile, treptat aceasta devenind o practica uzuala. În Europa, practica diferită din fiecare stat a descurajat, în general, aceasta abordare, menținând nepatentabil sofware-ul. Punctual a fost acceptată, cu numeroase limitări, patentarea unor algoritmi sau produse software incorporate în dispozitive, obiectul patentarii fiind, de fapt, dispozitivul.
Dacia în SUA se întâlnește des exprimarea „Patent for Method and Aparatus” („method” referindu-se de fapt la un software incorporat), în tarile europene noțiunea de „Method” a fost acceptata în general doar când se referea la o metoda fizica de transformare calitativa, și nu la un fenomen abstract.
Marile corporații americane și japoneze au exercitat o presiune continuă atât la nivel diplomatic, prin acordurile comerciale, cat și la nivel legislativ sau direct către birourile de patente ale țărilor europene pentru admiterea unor patente ce vizau produse software. Au fost înregistrate atât acceptări cat și respingeri ale unor astfel de demersuri și cereri de patente însă valoarea de precedent juridic stabilit nu a avut aceeași greutate ca în jurisprudență și practica din SUA, fiind aplicabile doar pe teritoriul unei tari.
Odată cu apariția și consolidarea instituțiilor centrale ale Uniunii Eu-ropene, activitatea de lobby a fost concentrată în ceea ce privește cadrul le – gislativ european, care avea capacitatea de a impune unitar proceduri și norme de acceptare a patentelor la nivelul tuturor statelor membre. Aceste demersuri con-centrate au culminat în 2002 când Consil-iul European, mai apropiat ca viziune solicitărilor corporatiste de peste ocean, a ridicat o propunere privind adoptarea unei­directive europene care să regle-menteze într-un mod favorabil acceptarea patentelor în ceea ce privește programele software. După numeroase dezbateri și o puternica mobilizare a societății civile și a asociațiilor companiilor mici și mijlocii, în 2005 acest text a fost respins.
România nu a fost prea sensibilă la legislația privind copyright-ul pentru software
Deși a stârnit un enorm interes în intraga Uniune Europeana prin gestul de fronda în fata partenerilor americani, hotărârea din 2005 nu a fost decât marginal adusa în atenția comunității de afaceri și mediului academic din România. Nici în 2008, după aderarea noastră la UE, când Parlamentul European a promulgat chiar un text proactiv prin care declara ca obiectiv strategic lăsarea liberă și nepatentabilă a inovațiilor de natură matematica și software, industria de IT din România nu a fost sensibila la acest eveniment, dominata fiind atunci ca și acum de outsourcing sau alte forme de business care nu implica deținerea de copyright și fructificarea roadelor cercetării științifice.
Exista deseori o confuzie, inclusiv în rândurilor consultanților în materie de drepturi intelectuale, între protejarea copyright-ului și patentarea unui produs software. Copyright-ul consfințește dreptul de proprietate intelectuala și de uzufruct asupra unui produs al creației umane, în aceasta categorie intrând și programele de calculator. Patentarea, pe de alta parte, presupune rezervarea dreptului de exploatare exclusivă asupra soluției ce rezolvă o problemă, ce derivă din constatarea calității de inventator a autorului ce a dezvoltat acea soluție.
Reținem, deci, că patentarea se refera la protejarea unui tip de soluție a unei probleme. Modul de implementare practica a soluției nu este esențial în patentare, și de aceea un patent poate acoperi diverse metode practice, ceea ce îl face mult mai extins. În cazul copyright-ului, este protejat însă chiar modul de implementare, forma și conținutul unei creații.
Pentru o și mai clara înțelegere a problemei, trebuie menționat ca, de obicei, problemele de patentare în software, și în special în zona gri pentru care s-au dat luptele în Europa, se refera la algoritmi și module software cu o puternica componenta matematica. Soluțiile software referitoare la interfață, human interaction sau formate de stocare și transmitere a datelor (exceptând cele legate intrinsec de un dispozitiv hardware), au fost întotdeauna respinse de la patentare în tarile europene. În aceste creații. software (algoritmi) cu conținut matematic important, soluția se confunda însă chiar cu forma de implementare, de aici derivând și problematica deosebita ridicata de acest domeniu.
Un exemplu simplu ne poate lămuri: soluția (metoda de rezolvare) a ecuației de gradul doi, este rodul unui proces de cercetare matematic. Aceasta soluție, transpusa într-un limbaj informatic și inclusa într-un program de calculator, rezolva o problema, și cu siguranță are aplicabilitate industriala.
Patentarea de software în Europa este mult mai puțin permisivă decât în SUA

Dacă facem exercițiul imaginativ de a ignora elementul de noutate, și să presupunem că azi un matematician descoperă principiul de rezolvare al ecuației de gradul doi, sau teorema lui Pitagora, și scrie aceasta metoda într-un program informatic, în SUA poate să obțină un patent. Ceea ce presupune că nimeni nu poate scrie un program informatic, codat chiar complet diferit, dar care să folosească aceeași formula matematica, fără a cumpăra o licență de la cel ce a de-scoperit aceasta formula. Întorcându-ne către un exemplu mai actual, metoda criptografica cu cheie asimetrica RSA, este bazata pe o teorie pur matematica ce folosește la origine mica teorema a lui Fermat, proprietatea de multiplicativitate a indicatorului lui Euler și alte fundamente teoretice legate de numerele prime.
Codarea RSA a făcut obiectul patentarii inclusiv în Europa, fundamentat însă pe faptul că dincolo de teoria matematica în sine, aplicarea acesteia presupunea folosirea unor dispozitive hardware capabile să manipuleze numerele extrem de mari de la care factorizarea unui număr devine cu adevărat impractica.
În concluzie, patentarea de software în Europa este mult mai puțin permisivă decât în SUA, fiind puternic condiționată de legătura intrinsecă a algoritmului cu un dispozitiv hard-ware. Companiile românești care dezvolta software pentru care dețin copyright, sunt expuse la aceasta problematica și trebuie să încerce să își protejeze, prin înregistrarea drepturilor de autor cat și prin patentare, dacă este posibil, rodul muncii. Patentarea în SUA a soluțiilor software este mult mai facilă și una din soluțiile des adoptate de jucători este să obțină un patent în SUA, bazându-se pe faptul că prin globalizarea piețelor va pune în dificultate orice competitor, chiar dacă în Europa și în alte teritorii nu se pot proteja.

CategoriesNumarul 1

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *